La Palatu’

Astăzi, 12 martie 2007 Palatul Victoria a fost de asemenea scena unui nou act din deja celebra piesă “Destrămarea Alianţei DA”. În rolurile principale, fără vreo pretenţie la identificarea celui negativ de cel pozitiv, Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu. În rolurile secundare, membrii guvernului purtând ţanţoş aura partidului din care provin. Adunarea de astăzi e finalul unor lungi şi redundante dezbateri care de vreo două săptămăni încoace au monopolizat atât presa scrisă cât şi cea vizuală: dezbateri vizând data susţinerii alegerilor pentru Parlamentul European. Şi cum subiectul e mult prea uzat ca să-l mai descriu în amănunt, m-am gândit să ma joc un pic…

Deunăzi…

Cu mic, cu mare, prin popor, prin şezătoare , toţi aveau o întrebare… Dacă avem parlamentare….Ei, iată că s-a decretat…Cică-n toamnă s-au mutat… Tăriceanu s-a-ncordat şi de ciuf el mi l-a luat pe Băsescu la Palat…. Trăienel nu s-a lăsat…Şi-a luptat şi-a tot luptat…referendumul a fost uitat… Dar degeaba..Nu si nu ….Tăriceanu striga tare ca nu vrea parlamentare… ca motivul sta de fapt… într-o criză din ăst stat… Românica agitată cică nu-i ea “preparată” să ajungă-n Europa…Şi-a rămas de-analizat, amânat şi suspendat…. De votat, în niciun caz, că-i Băsescu prea cu haz… Şi cam prinde la popor… Prin radio, prin televizor… Între timp s-a şi aflat…Cetăţeanul turmentat, va pune ştampila îndat, pe ăl mai mediatizat… PSD-ul dă din coate… PNL-u-i supărat… de-alianţă a uitat… PC-ul face scandal… şi cam vrea război total… Poporul debusolat, se tot scarpina în cap, nu mai ştie ce-a votat… Nu ne place..spunem noi…ne-am cam săturat de voi…de scandal şi-ncrâncenări, lupte multe şi schimbări… Că-i Băsescu, Tăriceanu, Udrea, Blaga sau Berceanu… interesul personal face parte din ritual…

Pâine şi circ dar fără pâine….

O să avem vot uninominal sau nu? Va fi adoptat prin referendum sau doar prin Parlament? Se vor amâna euroalegerile din cauza lui? Se vor înţelege partidele actuale în privinţa tipului de uninominal? Toate întrebările de faţă îşi caută, alergând de zor printre rândurile ziarelor şi pe buzele moderatorilor, răspunsurile aferente. Dar degeaba. Vânzoleala de pe scena politică actuală le tot aruncă beţigaşe sfidătoare prin „roate” lăsându-le pe bietele de ele în aer (în, „aerul rarefiat de la Cotruceni” potrivit domnului Băsescu). Un lucru este cert. Cu toţii vrem în Europa. Cu mic, cu mare, cu căţel şi cu Becali am pornit-o cireşăreşte spre civilizaţie, bineînţeles, doar cu buletinul, ca la Altex. Dar vai! Nenorocire mare. Se pare că unii, becheri mari, nu spui ţine, persoane însemnate, tot şezând pe gânduri (până ce săracele, după ce că erau puţine s-au mai şi aplatizat) şi-au dat seama, că ups, noi, cu problemele noastre de organizare internă, parcă nu suntem chiar pregătiţi să păşim ţanţoşi în PE (Parlamentul European). Hai să mai amânăm niţel alegerile. Că vorba aia, nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, mai degrabă las-o pe poimâine. Hăţişul de interese în care noi şi Românica noastră am intrat nu e tocmai o „pis(s) ăv cheic” cum ar spune englezul. Cred că mi-ar trebui foi cât cele din dosarul PDF(Porţile de Fier) anchetat la ora actuală in rem, ca să pot descrie jocurile politice din momentul de faţă care, fireşte, au ca unic jackpot PUTEREA. Un fel de şampon 2 in 1 (bani+tarfic de influenţă) cu care să-ţi speli grijile, ţie şi familiei tale, uitând astfel de mătreaţa persistentă a sărăciei care tronează nestinghrită pe majoritatea umerilor strămbi de muncă.

Aşa ca lupta pentru alegerile PE a început. Păcat că pe unii i-a cam prins cu chi…aaa…chipiul în vine. Unii, care s-au trezit într-o postură oarecum jenantă. Cam ciufuliţi şi fără imagine. E cazul atot croncănitorilor pesedişti, peremişti, pecişti. Şi acum, na, ce să facă şi ei…tot cer amânări, că vorba aia abia acum s-au trezit că situaţia internă a Românichii e cam suspectă de cancer. Pretexte, pretexte, peste tot pretexte…că se numesc suspendare, că vot uninominal, proces in rem sau moţiune. Scandalurile ce inflamează clasa politică zi de zi nu fac decât să-l deruteze pe bietul cetăţean care plin de nervi şi sătul de muncă va lua într-o zi sticla de vin, că vorba aia s-a micşorat impozitul, o va gâlgâi într-o clipă anunţând cu zgomot finalul ultimei înghiţituri şi lăsându-se uşor pe spate în fotoliu se va întreba derizoriu…

“Eu cu cine votez?” “N-ai cu cine…n-ai cu cine….. ” îi va răspunde o voce din străfundurile conştiinţei…

Iar finalul….

Şi de atunci bietul cetăţean nu a mai fost vazut niciodată în apropierea vreunei urne…

End of story…

Frustrari de primăvară

Înţelege cineva care e menirea presei tabloide? Adică înţelege cineva de ce zi de zi …clipă de clipă din toate direcţiile suntem asediaţi şi sufocaţi de tot soiul de personalităţi de hârtie (las la latitudinea fiecăruia să judece ce fel de hârtie)? Eu una, m-am săturat. Şi credeţi-mă ca fac tot posibilul să nu aud, să nu văd, să nu-mi pese de cine sunt alde Bahmuţeanu, Zăvoranu, Luciu, Antonescu etc…Totuşi, nu ştiu cum se face că am aflat imediat spre exemplu, de venirea pe lume a micului Bahmu, pregătit şi el, fireşte, să ocupe măcar o săptamână garsoniera lui Diaconescu iar ca să înţeleg ce e cu afacerea Porţile de Fier a trebui să citesc două ziare.

Că tot veni vorba…

Bietul meu televizor, mai are puţin şi plesneşte de atât penibil, frivol şi pueril. Aproape că vrea să declare grevă generală. Trenduri, fiţe, fasoane şi frisoane…..maşini, răşini, silicoane şi baloane…modă, bârfă şi mult mult sex ne ocupă mai tot timpul. Revistuici cu iz de fizuică cotropesc tarabele la fiecare colţ de stradă…Fetiţe cu fustiţe năvălesc aruncând cu sute de mii toate aşteptând cu sufletul la gură(să se consemneze ca am zis “suflet”) noul număr din Cosmo, Cul, Bravo etc…Ce-or fi găsind interesant printre filele”glossy” pline de poze şi ….aaa…şi…atât.. numai ele ştiu…

Dar staţi, era să uit ! Libertatea!! Daa…Libertatea! ce bine sună!!…Ciudat de bine…cred ca s-au instalat difuzoare la metrou…Cu toţii, tineri, bătrâni stau cu nasul lipit de Libertatea (a lor sau a vecinului) Ziar naţional,ce mai…. . Ar trebui de altfel să se înfiinţeze o asociaţie, un grup. Grupul celor ce citesc libertatea la metrou….Măcar dacă s-ar distribui gratis, cum e Compactul. Dar, auzi, să mai dai şi bani pe astfel de articole pline de erori….pline de..mizerii până la urmă..E strigător la cer…Ne mai şi smorcăim. De căte ori nu i-am auzit, pe unul , pe altul, plângându-se de ştirile de la ora cinci. În schimb cu fata de la pagina cu acelaşi număr nu au nimic. Ce ne mai place să ne prefacem că suntem educaţi, docţi, inteligenţi. Şi la ce bun? Dacă nimănui nu-i pasă? Pai cum de ce nu-i pasă? Păi nu-i mai pasă de mult de o carte, de un film bun, de un documentar.

Oricât ne-am plange, timpul stres se mai frânge uneori(deşi rar) lăsând loc timpului liber, care fericit iese la suprafaţă cu un chiot de bucurie. La care românul plictisit şi amărât, ia Libertatea sau nu ştiu ce alt tabloid de pe noptieră şi-i şterge una cu toată puterea. Aşa, să se înveţe minte, să nu-l mai deranjeze din brainstormingul in care se cufundă în fiecare dupa-amiază. Tocmai încerca să ia o decizie.

Oare i-ar trebui lui Guţă silicon în fund? Hmmm….Aceasta este întrebarea….