Pâine şi circ dar fără pâine….

O să avem vot uninominal sau nu? Va fi adoptat prin referendum sau doar prin Parlament? Se vor amâna euroalegerile din cauza lui? Se vor înţelege partidele actuale în privinţa tipului de uninominal? Toate întrebările de faţă îşi caută, alergând de zor printre rândurile ziarelor şi pe buzele moderatorilor, răspunsurile aferente. Dar degeaba. Vânzoleala de pe scena politică actuală le tot aruncă beţigaşe sfidătoare prin „roate” lăsându-le pe bietele de ele în aer (în, „aerul rarefiat de la Cotruceni” potrivit domnului Băsescu). Un lucru este cert. Cu toţii vrem în Europa. Cu mic, cu mare, cu căţel şi cu Becali am pornit-o cireşăreşte spre civilizaţie, bineînţeles, doar cu buletinul, ca la Altex. Dar vai! Nenorocire mare. Se pare că unii, becheri mari, nu spui ţine, persoane însemnate, tot şezând pe gânduri (până ce săracele, după ce că erau puţine s-au mai şi aplatizat) şi-au dat seama, că ups, noi, cu problemele noastre de organizare internă, parcă nu suntem chiar pregătiţi să păşim ţanţoşi în PE (Parlamentul European). Hai să mai amânăm niţel alegerile. Că vorba aia, nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, mai degrabă las-o pe poimâine. Hăţişul de interese în care noi şi Românica noastră am intrat nu e tocmai o „pis(s) ăv cheic” cum ar spune englezul. Cred că mi-ar trebui foi cât cele din dosarul PDF(Porţile de Fier) anchetat la ora actuală in rem, ca să pot descrie jocurile politice din momentul de faţă care, fireşte, au ca unic jackpot PUTEREA. Un fel de şampon 2 in 1 (bani+tarfic de influenţă) cu care să-ţi speli grijile, ţie şi familiei tale, uitând astfel de mătreaţa persistentă a sărăciei care tronează nestinghrită pe majoritatea umerilor strămbi de muncă.

Aşa ca lupta pentru alegerile PE a început. Păcat că pe unii i-a cam prins cu chi…aaa…chipiul în vine. Unii, care s-au trezit într-o postură oarecum jenantă. Cam ciufuliţi şi fără imagine. E cazul atot croncănitorilor pesedişti, peremişti, pecişti. Şi acum, na, ce să facă şi ei…tot cer amânări, că vorba aia abia acum s-au trezit că situaţia internă a Românichii e cam suspectă de cancer. Pretexte, pretexte, peste tot pretexte…că se numesc suspendare, că vot uninominal, proces in rem sau moţiune. Scandalurile ce inflamează clasa politică zi de zi nu fac decât să-l deruteze pe bietul cetăţean care plin de nervi şi sătul de muncă va lua într-o zi sticla de vin, că vorba aia s-a micşorat impozitul, o va gâlgâi într-o clipă anunţând cu zgomot finalul ultimei înghiţituri şi lăsându-se uşor pe spate în fotoliu se va întreba derizoriu…

“Eu cu cine votez?” “N-ai cu cine…n-ai cu cine….. ” îi va răspunde o voce din străfundurile conştiinţei…

Iar finalul….

Şi de atunci bietul cetăţean nu a mai fost vazut niciodată în apropierea vreunei urne…

End of story…